derivă
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. dérive)
Etimologie: (fr. dérive)
1. unghi format de axul longitudinal al unei (aero)nave cu drumul de urmat sub acțiunea curenților.
2. a merge (sau a fi) în ~ = a naviga în voia vântului, a valurilor și curenților.
3. deplasare a ghețurilor de la poli.
4. a fi în ~ = (fig.) a fi fără voință, fără energia necesară unei acțiuni.
5. unghi format, la tragerile indirecte cu tunul, de planul de tragere cu planul de ochire.
6. (tehn.) abatere într-un singur sens a valorii unei mărimi față de valoarea inițială.
7. partea verticală fixă a ampenajului unui avion sau planor.