separație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. séparation, lat. separatio)

1. separare.
2. (jur.) ~ de bunuri = regim matrimonial în unele state, prin păstrarea de către femeie a liberei dispuneri asupra bunurilor sale aduse în căsătorie; ~a puterilor = principiu fundamental de organizare a statului, potrivit căruia în acesta acționează trei puteri: legislativă, executivă și judecătorească, exercitate de organe diferite, cu drept de control reciproc.

separatism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. séparatisme)

1. tendință de a se separa de majoritate, de un grup social constituit; izolare, atitudine singuratică.

separatist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. séparatiste)

1. I. care aparține separatismului; privitor la separatism.
2. care pledează pentru independența politică a provinciei sale, a grupului său etnic, în raport cu statul din care face parte.
3. care se separă, se izolează de majoritate.
4. II. adept al separatismului.
5. persoană care pledează pentru o separare de ordin politic.
6. (antonim) unionist.

antiapartheid

Parte de vorbire:  adj. invar.  
Etimologie: (anti- + apartheid)

1. care se opune sau este îndreptat împotriva politicii de apartheid (regim sud-african în care oamenii de diferite rase erau ținuți separați, iar oamenii albi aveau mai multe drepturi și avantaje); nediscriminatoriu.

bifilar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bifilaire, engl. biphilar)

1. (despre circuite) cu doi conductori separați.
2. (mec.; despre suspensii) cu două fire paralele.

colet 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. collet)

1. linie de separație între rădăcina unui dinte și coroana sa.
2. zonă de trecere între tulpina și rădăcina unei plante; col1 (2).

federalist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. fédéraliste)

1. I. referitor la federalism, sistem politic de grupare a mai multor state într-un singur stat sau federație.
2. care este în favoarea federalismului.
3. II. adept al federalismului.
4. (antonime) independentist, separatist.

front 1

Parte de vorbire:  s. n.  
Etimologie: (fr. front)

1. teritoriu pe care se poartă luptele într-un război.
2. grupare operativ-strategică constituită din forțe militare numeroase, sub o comandă unică, destinată ducerii unor operații de amploare.
3. formație de militari, sportivi etc. în linie.
4. (fig.) grup organizat de oameni în vederea unei lupte comune.
5. (arhit.) fațata principală a unei clădiri, latura dinspre stradă a unei parcele.
6. perete în care se execută tăierea rocilor sau a minereurilor.
7. ~ de lucru = existența condițiilor pentru ca echipele specializate de lucrători să-și poată desfășura activitatea de execuție.
8. (met.) zonă de separație a două mase de aer cu proprietăți diferite.
9. (fiz.) ~ de undă = totalitatea punctelor până la care ajunge o oscilație la un moment dat.
10. (herald.) centrul părții superioare a unui scut.

izohelie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Isohelie)

1. procedeu fotografic de separație a tonurilor, constând în a face, pornind de la negativul original, două noi negative, dintre care unul conține detaliile luminilor celor mai înalte, iar al doilea pe ale celor mai profunde.