OK
X
ALBI-
Parte de vorbire:
prefix
Etimologie: (lat. albus „alb, luminos”)
1.
„alb,
de
culoare
albă”.
albian, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. albien)
1.
(din)
primul
etaj
al
cretacicului
mediu
(sau
ultimul
al
cretacicului
inferior).
albicaul, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (lat. albicaulis)
1.
(bot.)
cu
tulpina
de
culoare
albă.
albicios, -oasă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (alb + -icios)
1.
care
bate
în
alb,
de
o
culoare
care
se
apropie
de
alb;
alburiu,
albui,
(rar)
albiu.
albiflor, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (cf. lat. albus „alb, luminos” + lat. floris „floare”)
1.
(bot.)
cu
flori
albe.
albigenzi
Parte de vorbire:
s.m. pl.
Etimologie: (după fr. albigeois)
1.
adepți
ai
unei
secte
rigoriste
și
antiecleziastice
din
Franța
în
sec.
XII-XIII,
reprimată
sângeros
de
papalitate.
acarioză
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. acariose)
1.
dermatoză
la
oameni
și
la
animale
(albine)
provocată
de
acarieni.
2.
(bot.)
umflare
patologică
a
mugurilor
cauzată
de
înțepăturile
unor
acarieni.
aculeat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (lat. aculeatus, /II/ fr. aculéates)
1.
adj.
(bot.)
prevăzut
cu
țepi;
ghimpos,
țepos.
2.
(bot)
aculeiform.
3.
(despre
insecte)
care
are
ac.
4.
s.
f.
pl.
subordin
de
himenoptere
prevăzute
cu
ac:
albina.
agradare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după engl. aggradation)
1.
înălțare
a
albiei
unui
râu
prin
aluviuni;
ridicare
a
suprafeței
reliefului
prin
depuneri
de
materiale.
albescență
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. albescence)
1.
stare
a
ceea
ce
este
alb;
culoare
albă
(strălucitoare);
albiciune.
albinoidism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. albinoïdisme)
1.
formă
incompletă
de
albinism.
albinos, -oasă
Parte de vorbire:
adj., s. m. f.
Etimologie: (fr. albinos)
1.
(om,
animal)
atins
de
albinism.