Dictionar

bifilar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bifilaire, engl. biphilar)

1. (despre circuite) cu doi conductori separați.
2. (mec.; despre suspensii) cu două fire paralele.
 

multifilar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. multifilaire)

1. (despre circuite) cu mai multe fire.
 

unifilar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. unifilaire)

1. (despre circuite) cu un singur fir; monofilar.
2. schemă ~ă = schemă electrică care reprezintă un circuit doar cu un singur fir.