Dictionar

 
 
 

anabiotic

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. anabioticus)

1. (biol.) care poate reveni la o viață activă după o stare de viață latentă; reviviscent.
 
 
 

agroecologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (agro- + ecologie)

1. ramură a ecologiei care studiază influența factorilor de mediu abiotici asupra plantelor de cultură.
 

tripton

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. tripton)

1. (biol.) componentă abiotică de materii în suspensie din mediul acvatic; abioseston.