conservare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (conserva)

1. acțiunea de a conserva.
2. instinct de ~ = instinct de apărare la om și la animale, care are ca scop menținerea ființei proprii.
3. tratament la care sunt supune unele produse perisabile spre a nu se altera.

crioconservare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (crio- + conservare)

1. tehnică de conservare prin scăderea temperaturii produselor și alimentelor, care prelungește durata lor de valabilitate, iar în funcție de temperaturi, proliferarea microorganismelor și activitățile celulare sunt fie încetinite, fie oprite; conservare prin frig.

abioză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abiose)

1. stare a unui corp abiotic; stare lipsită de viață.
2. conservare a produselor alimentare prin distrugerea microorganismelor.

aditiv, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. additif, lat. additivus „care se adaugă la”)

1. I. care este adăugat, care se adaugă, care se adiționează, care completează.
2. (mat.) referitor la operația de adunare; care provine dintr-o adunare.
3. (fizică) (despre o proprietate, un efect) exprimat printr-o mărime fizică ale cărei valori se însumează algebric.
4. II. lucru adăugat, completare, supliment.
5. (industrie) constituent secundar, substanță care, adăugată unor produse, le ameliorează unele proprietăți.
6. (industria alimentară) produs destinat să modifice gustul sau parfumul, să prelungească conservarea.
7. (petrochimie) denumire generică pentru diferitele produse care sunt încorporate în benzină pentru a o face mai puțin detonantă; în uleiuri pentru a le îmbunătăți calitățile de lubrifiere, rezistența la oxidare, punctul de îngheț sau indicele de vâscozitate; în bitumuri pentru emulsionare.

ansilaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. ensilage)

1. conservare prin murare a nutrețurilor verzi.
2. conservarea în silozuri a produselor vegetale sau agricole.

arhivoeconomie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: ( arhivă + economie)

1. ramură a arhivisticii care cercetează și stabilește condițiile optime de depozitare și conservare a documentelor.

autonomism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. autonomisme)

1. tendință pentru autonomie; autonomie.
2. doctrină politică care susține dobândirea sau conservarea autonomiei politice a unei națiuni sau regiuni.
3. atitudine teoretică în estetică, teoria artei și critica de artă care exagerează autonomia esteticului.

cadus

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. cadus, gr. kados)

1. vas mare pentru conservarea vinului, a untdelemnului etc. la greci și la romani.