Dictionar

concede

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. concéder)

1. a admite, a recunoaște; a îngădui, a încuviința; a acorda, a ceda un privilegiu, un drept.
 

acorda

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. accorder, lat. accordare)

1. a da; a concede; a atribui.
2. a stabili un acord (4) între cuvintele unei propoziții.
3. a da coardelor, sunetului unui instrument muzical un anumit ton.
4. a sintoniza.
 

conceda

Parte de vorbire:  vb. tr. (învechit)  
Etimologie: (fr. concéder)

1. a acorda cuiva un privilegiu, o favoare; a concede.