antonim
Parte de vorbire: s.n.
Etimologie: (fr. antonyme)
Etimologie: (fr. antonyme)
1. cuvânt cu sens opus altui cuvânt (ex. ~ul lui „mare” este „mic”).
2. joc care cere să se caute un cuvânt opus altuia, indicat sau care reiese dintr-o definiție.