epitropă
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (fr. épitrope, gr. epitrope)
Etimologie: (fr. épitrope, gr. epitrope)
1. (retorică) figură de stil prin care vorbitorul recunoaște în mod fals ceva ce ar putea nega, pentru ca prin această poziție de imparțialitate să obțină la rândul său ceea ce cere; concesie.