epitropă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. épitrope, gr. epitrope)

1. (retorică) figură de stil prin care vorbitorul recunoaște în mod fals ceva ce ar putea nega, pentru ca prin această poziție de imparțialitate să obțină la rândul său ceea ce cere; concesie.

idiostil

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. idiostyle)

1. totalitatea modalităților de exprimare folosite de vorbitorul unei limbi; stil individual.

metalingvistic, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. métalinguistique)

1. adj. referitor la metalingvistică.
2. funcție ~ă = funcție a limbajului prin care vorbitorul acceptă codul pe care îl folosește ca un obiect de descriere a discursului său, cel puțin într-un punct particular.
3. s. f. disciplină care studiază metalimbajul.

metastază

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. métastase)

1. localizare secundară, departe de focarul primitiv, a unei boli; răspândire la distanță, pe diferite căi, a unei tumori maligne.
2. figură retorică prin care vorbitorul, obligat să recunoască un fapt reprobabil, îl pune pe seama altcuiva.
3. fază a detentei în articularea oclusivelor.

mod

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. mode, it. modo, lat. modus)

1. fel, chip, manieră; procedeu, metodă.
2. (ec.) ~ de producție = modul istoricește determinat în care oamenii produc bunurile materiale necesare existenței și dezvoltării societății; ~ de viață = conținutul și formele specifice de satisfacere a nevoilor materiale și spirituale ale unei societăți.
3. categorie gramaticală specifică verbului, care exprimă aprecierea vorbitorului față de acțiune.
4. (despre părți de vorbire, propoziții sau părți de propoziții) de ~ = care are sensul, funcția de a arăta modul.
5. (muz.) structura unei game determinată de raportul de intervale dintre sunetele componente.
6. (log.) ~ silogistic = forma concretă pe care o iau figurile silogismului în funcție de calitatea și cantitatea judecăților componente.

modalizator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. modalisateur)

1. mijloc care permite vorbitorului să-și manifeste felul în care privește propriul său enunț.