metalimbă
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (după fr. métalangue, it. metalingua)
Etimologie: (după fr. métalangue, it. metalingua)
1. (lingvistică) parte a limbajului care exprimă metalingvistica; sistem lingvistic care nu se referă la obiecte, ci la alte cuvinte și elemente lingvistice.
2. limba pe care un specialist o folosește pentru a studia și descrie o limbă, constând în general din termenii înșiși, precum și din utilizările sintactice, aparținând limbii analizate (metalimbi: limbajul gramatical, limbajul lexicografic); metalimbaj.