Dictionar

amfiteatru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amphithéâtre, lat. amphiteatrum, gr. amphitheatron)

1. (la greci și la romani) edificiu de formă circulară sau elipsoidală, (neacoperit), dintr-o arenă înconjurată de trepte și tribune, în timpul jocurilor publice.
2. sală de curs, conferințe cu locurile în plan înclinat sau în trepte.
3. configurație a unor terenuri dispuse în etaje circulare.
 

cercosporioză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cercosporiose)

1. boală a plantelor provocată de ciuperci, caracterizată prin apariția pe frunze a unor pete circulare brune sau albicioase.
 

cupulometrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cupulométrie)

1. metodă de exploatare funcțională a canalelor semicirculare ale urechii supunând bolnavul unor probe rotatorii.
 

dioramă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. diorama)

1. tablou de mari dimensiuni plasat de jur împrejurul unei încăperi circulare, din centrul căreia spectatorul privește imaginile, care, prin iluminări variate, dau impresia unui peisaj real.
2. reprezentare a unui peisaj într-un mediu natural, în muzeele de științe naturale.
 

lezenă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. lésène)

1. (arhit.) element aplicat pe marginile panourilor, ramelor etc., cu rol de susținere, acoperire sau decorare.
2. pilastru plat și îngust pe fața unui zid, fără bază și capitel, legat de arce semicirculare și pe jumătate îngropat în zid.
 

limb

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. limbe, germ. Limbus)

1. partea lățită a unei frunze, petale sau sepale; lamină.
2. marginea gradată a scării unui instrument de măsură.
3. marginea unui astru.
4. creastă marginală a unei formații anatomice circulare.
5. navă folosită în operații de limbare.
6. loc unde catolicismul presupune că ar sta sufletele drepților decedați înainte de venirea lui Cristos și ale copiilor nebotezați.