arenă 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. arène, lat. arena)

1. loc circular acoperit cu nisip (sau rumeguș), în mijlocul unui amfiteatru, circ etc.
2. suprafață de teren din complexul unui stadion, dintr-o sală de sport în care au loc competițiile.
3. sediment continental neconsolidat, din roci dezagregate.
4. (fig.) domeniu, sferă a unei activități.

arenă 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. arène)

1. hidrocarbură care conține unul sau mai multe nuclee benzenice în moleculă; hidrocarbură aromatică.

arenaceu, -ee

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. arénacé)

1. adj. de consistența nisipului.
2. s. n. țestul unor foraminifere fosile, din particule fine de nisip.

arenal

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. arenale)

1. zonă joasă, lipsită de vegetație, din preajma unui vulcan.

arenar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. arenarius)

1. (ant.) gladiator care lupta în arenă.

arenaria

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. arénaria)

1. plantă cariofilacee, cu flori albastre și roz, care crește pe stânci și nisipuri.

abataj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abattage, it. abbattaggio)

1. acțiunea de a extrage minereu într-o mină.
2. loc de extragere a unui minereu, a unei roci dintr-un zăcământ; operația însăși.
3. ~ frontal = abataj al minereului făcut pe un front foarte lung în direcția filonului.
4. ciocan de ~ = instrument acționat cu aer comprimat, cu ajutorul căruia se desprinde cărbunele în straturile cu înclinație mare.
5. doborâre a arborilor în exploatările forestiere.
6. acțiunea de a ucide un animal; sacrificare a animalelor, la abator.
7. (marinărie) înclinare a unei nave spre a putea fi carenată; carenaj.

acarinate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. acarinatus)

1. ordin de păsări alergătoare cu sternul lipsit de carenă, cu aripi nedezvoltate; ratite.

acorticism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. acorticisme)

1. (med.) mulțime de tulburări cauzate de disfuncția (încetarea secreției) glandelor corticosuprarenale.

adrenal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. adrenal)

1. referitor la glandele suprarenale sau secrețiile acestora.

adrenalină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adrénaline)

1. hormon secretat de glandele medulosuprarenale, cu proprietăți vasoconstrictoare; epinefrină.

adrenocorticotropină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. adrenocorticotropin)

1. hormon al lobului anterior al hipofizei, care stimulează secreția substanței corticale a capsulei suprarenale; corticostimulină.