arenă 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. arène)

1. hidrocarbură care conține unul sau mai multe nuclee benzenice în moleculă; hidrocarbură aromatică.

aromatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aromatique, lat. aromaticus)

1. care răspândește aromă, parfumat.
2. (despre plante) care conține diferite substanțe mirositoare.
3. (despre substanțe organice, combinații) care are în moleculă unul sau mai multe nuclee de 6 atomi de carbon, cu o structură caracteristică.
4. (chimie) se referă la seria de compuși foarte stabili a căror moleculă conține unul sau mai multe nuclee de benzen.
5. plantă ~ă = plantă folosită în bucătărie și fitoterapie pentru aromele pe care le degajă și pentru uleiurile esențiale pe care le conține și care pot fi extrase.
6. (oenologie) persistență ~ă intensă = durata exprimată în secunde a persistenței aromelor după degustare.
7. miros ~ = miros care decurge dintr-o aromă, un parfum sau un ulei parfumat.

binucleat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. binucleate)

1. (biol.; despre celule) cu două nuclee.

bombardament

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bombardement, it. bombardamento)

1. atac cu bombe de aviație, cu proiectile de artilerie sau cu rachete.
2. (fiz.) ~ nuclear = proiectarea unui fascicul de particule elementare asupra unor nuclee atomice.

bombă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bombe)

1. proiectil cu încărcătură explozivă, incendiară etc., la bombardamentele de aviație.
2. ~ atomică (nucleară) = dispozitiv având ca exploziv energia nucleară dezvoltată prin reacția de fuziune în lanț a nucleelor unor elemente grele (uraniu, plutoniu); bombă A; ~ cu hidrogen = dispozitiv a cărui explozie se datorește energiei termonucleare dezvoltate prin reacția de fuziune a nucleelor de hidrogen (deuteriu, tritiu); bombă H, bombă termonucleară.
3. ~ vulcanică = bucată de lavă azvârlită de un vulcan, la începutul erupției.
4. recipient în medicină pentru gaze sau substanțe radioactive.
5. (peior.) cârciumă sordidă, rău famată.
6. (fig.; sport) lovitură puternică de minge.
7. (fam.) știre, fapt care produce senzație.

cariometrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. caryométrie)

1. măsurare a diametrului nucleelor celulare cu microscopul.