Dictionar

amfiteatru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amphithéâtre, lat. amphiteatrum, gr. amphitheatron)

1. (la greci și la romani) edificiu de formă circulară sau elipsoidală, (neacoperit), dintr-o arenă înconjurată de trepte și tribune, în timpul jocurilor publice.
2. sală de curs, conferințe cu locurile în plan înclinat sau în trepte.
3. configurație a unor terenuri dispuse în etaje circulare.
 

court

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl. court)

1. (sport) loc amenajat pentru desfășurarea jocurilor (baschet, handbal, volei et cetera); (prin restr.) teren de tenis.
 

edil

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. édile, lat. aedilis)

1. magistrat roman care se ocupa cu îngrijirea edificiilor, cu aprovizionarea, organizarea jocurilor etc.
2. consilier comunal într-un oraș mare cu probleme de edilitate.
 

elanodic

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (gr. ἑλλανοδίκης)

1. (antic.) arbitru la jocurile olimpice, care trebuia să mențină standardele și moștenirea jocurilor, precum și să vegheze la respectarea regulilor.
 

enigmistic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. enigmistico, /II/ enigmistica)

1. adj. referitor la enigmistică; cu caracter de enigmă.
2. s. f. știința jocurilor distractive (rebus, momoverbe, criptograme etc.).
 

epulon

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. épulon, lat. epulo)

1. (la romani) preot însărcinat cu organizarea solemnităților religioase publice, a ospețelor sacre și, mai târziu, a jocurilor publice.
2. (în Roma antică) preot care era responsabil de banchetele și festivitățile care precedau sau închideau jocurile de circ.