-ASTRU

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (lat. -aster)

1. „peiorativ, depreciativ”.

-GASTRU

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (gr. gastrion „stomac mic”)

1. „stomac, pântece, abdomen”.

acefalogastru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. acephalogaster)

1. monstru care prezintă acefalogastrie.

alabastru

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (it. alabastro, lat. alabastrum)

1. ghips, cu aspect de marmură, din care se fac obiecte de artă și ornamentații.
2. (pex.) obiecte din alabastru.
3. (bot.) boboc sau mugure floral.

astru 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. astre, lat. astrum, gr. astron)

1. /s. n. corp ceresc natural.
2. (fig.) creator, artist cu un mare renume.

balastru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie:

1. compas dintr-un braț, cu manșon la partea superioară, de care este legat un al doilea braț care se arcuiește și poartă un creion, la trasarea de cercuri mari.

aberație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: ( fr. aberration, lat. aberratio)

1. abatere de la normal sau corect; (prin ext.) idee, noțiune, comportament; aberanță; absurditate.
2. (biol.) abatere de la tipul normal al speciei.
3. (bot.) abatere importantă față de tip; formă rezultată pe cale de mutație.
4. (fiz.) formare a unei imagini produse într-un sistem optic.
5. ~ cromozomială = modificare a numărului de cromozomi caracteristici speciei.
6. ~ cromatică = defect al imaginilor produse de lentile, constând în formarea de irizații pe marginea imaginilor.
7. unghi format de direcția adevărată și de cea aparentă din care este văzut un astru de pe Pământ.
8. (var.) (înv.) aberațiune.
9. (antonim) normalitate.

acianopsie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acyanopsie)

1. (med.) formă de discromatopsie care constă în imposibilitatea de a distinge culoarea albastră (și violetă, pentru unii autori), una dintre cele trei culori fundamentale (roșu, verde și albastru).

adosat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. adossé, lat. adossatus)

1. așezat adaxial.
2. (bot.) orientat spre axă.
3. (despre o coloană, un pilastru) lângă un perete; (despre o construcție) lipită de un edificiu.

alabastru

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (it. alabastro, lat. alabastrum)

1. ghips, cu aspect de marmură, din care se fac obiecte de artă și ornamentații.
2. (pex.) obiecte din alabastru.
3. (bot.) boboc sau mugure floral.

alcion

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. alcyon)

1. pescăruș albastru.
2. pasăre marină legendară.
3. animal marin care formează colonii de mici polipi.

altostratus

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. altostratus)

1. formație de nori pentru timpul închis, la o altitudine medie de 3000-4000 m, în forma unui strat uniform, de culoare cenușie sau albăstruie.