Dictionar

alabastru

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (it. alabastro, lat. alabastrum)

1. ghips, cu aspect de marmură, din care se fac obiecte de artă și ornamentații.
2. (pex.) obiecte din alabastru.
3. (bot.) boboc sau mugure floral.
 

eflorescență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. efflorescence)

1. începutul înfloririi unei plante; îmbobocire.
2. (fig.) înflorire, prosperitate, dezvoltare.
3. transformare în pulbere a unor săruri hidratate prin pierderea apei de cristalizare în contact cu aerul.
4. depozit de săruri de la suprafața unor roci.
5. erupție ușoară pe piele; exantem; spuzeală.
 

eleveză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. éleveuse)

1. aparat care asigură căldura necesară pentru creșterea artificială a puilor și a bobocilor în fermele zootehnice; crescătoare.
 

GEMI-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. gemmi-, cf. lat. gemma „boboc, muguri”)

1. „mugur, boboc, germen vegetativ”.
 

lotiform, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. lotiforme, cf. lat. lotus „lotus” + forma „ formă”)

1. (despre ornamente) care are forma unui boboc de lotus; în formă de lotus.
 

spat

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (I. fr. spath, germ. spath; II. fr. spathe, lat. spatha)

1. I. veche denumire a mineralelor care au însușirea de a cliva după anumite direcții în bucăți de formă regulată.
2. (desuet) structură minerală lameloasă și cristalină.
3. ~ de Islanda = varietate cristalină de calcit, prin dublă refracție.
4. II. (botanică) bractee în formă de cornet, de obicei de culoare verde, care acoperă unele inflorescențe, în faza de boboc; spată.