Dictionar

bractee

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. bractée)

1. (bot.) frunză sau frunzișoară, deseori colorată, care însoțește o floare sau o inflorescență.
2. (bot.) frunzuliță verde sau divers colorată, aflată la baza pedunculului floral.
 

ACHIRO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. germ. achyro-, cf. gr. akhyron „pleavă”)

1. „pleavă, bractee”.
 

bracteolă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bractéole)

1. bractee mică, între bractee și floare; profilă.
 

buganvilea

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bougainvillée)

1. plantă decorativă arbustivă grimpantă, din America de Sud, cu frunze persistente și flori înconjurate de trei bractee colorate în roșu violaceu, cultivată pentru ornarea fațadelor caselor sau pe ziduri de împrejmuire.
 

edelvais

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Edelweiss)

1. inv. plantă erbacee perenă din familia compozeelor, cu inflorescențe compuse din capitule înconjurate de bractee albe și păroase, care crește în munți; floarea-doamnei, albumiță, floare-de-colț.
 

glumă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. glume, lat. gluma)

1. bractee membranoasă la baza spicului de graminee.
 

glumelă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. glumelle)

1. fiecare dintre cele două bractee care acoperă floarea unui spiculeț la graminee.