Dictionar

ghips

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Gips, fr. gypse, lat. gypsum)

1. sulfat natural hidratat de calciu de duritate mică, folosit la fabricarea ipsosului, în industria porțelanului, în medicină etc.
2. sculptură din acest material.
 

ghipsotecă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. gypsothèque)

1. colecție de statuete și de plăci ornamentale de ghips.
2. loc special amenajat pentru păstrarea ghipsotecii.
3. (var.) gipsotecă.
 

alabastru

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (it. alabastro, lat. alabastrum)

1. ghips, cu aspect de marmură, din care se fac obiecte de artă și ornamentații.
2. (pex.) obiecte din alabastru.
3. (bot.) boboc sau mugure floral.
 

carst

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. karst, germ. Karst)

1. eroziune a calcarelor și a ghipsurilor de către apă, însoțită de formarea de pâlnii, peșteri sau râuri subterane.
 

coroplast

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. coroplaste)

1. modelor de figurine din ceară, ghips sau lut ars.
 

corset

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. corset)

1. centură lată și elastică, întărită uneori cu balene, pentru strângerea taliei.
2. ~ ghipsat (sau medical) = aparat din ghips sau alt material, servind la imobilizarea coloanei vertebrale.
 

degipsare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (de1- + gips)

1. dizolvare a ghipsului din roci sub acțiunea apei.
2. înlăturare a bandajului gipsat.
 

dezintegrator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. désintégrateur)

1. mașină pentru măcinarea materialelor semidure (ghips, sare) sau fibroase (azbest, coji etc.).
2. aparat mecanic în metalurgie pentru epurarea gazului.