Dictionar

metil

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. méthyle)

1. radical organic monovalent, derivat din metan, prin îndepărtarea unui atom de hidrogen.
 

metilamină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. méthylamine)

1. amină primară, sub formă de substanță gazoasă, incoloră, solubilă în apă și alcool.
 

metilbenzen

Parte de vorbire:  s.m. || s.n.  
Etimologie: (fr. méthylbenzène)

1. (chimie) compus aromatic cu formula chimică C7H8, folosit ca solvent industrial; toluen.
 

metilceluloză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. méthylcellulose)

1. eter metilic al celulozei, rezultat prin tratarea acesteia cu sulfat sau clorură de metil.
 

metilcetonă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. méthylcétone)

1. organ compus lichid cu miros ca-racteristic; butană.
 

metilen

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. méthylène, germ. Methylen)

1. radical organic bivalent, derivat din metan prin îndepărtarea a doi atomi de hidrogen.
2. albastru de ~ = materie colorantă albastră, folosită în vopsitorie și ca dezinfectant.
 

metilic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. méthylique)

1. (despre corpuri) derivat din metan.
2. alcool ~ = alcool inflamabil toxic, obținut prin distilarea uscată a lemnului; metanol.
 

amfimixie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amphimixie)

1. reproducere sexuată prin contopirea gameților materni și paterni.
 

anisol

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anisole)

1. eter metilic al fenolului, lichid cu miros plăcut, ca solvent.
 

anizogenie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anisogènie)

1. stare a gameților cu genotip diferit.
 

astralon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. astralon)

1. produs chimic termoplastic obținut prin copolimerizarea clorurii de vinil și a acrilatului de metil.
 

autofecundație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. autofécondation)

1. (bot., biol.) fecundare prin sine însuși.
2. (bot.) fecundare obținută prin unirea gameților produși de aceeași plantă.
3. (biol.) fuziune a doi gameți de sex diferit, generați de același individ.
4. (sinonim) autofecundare.
 

bernardin 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Bernhardiner)

1. câine de talie mare, viguros și musculos, alb cu pete roșii, dresat special pentru salvarea drumeților rătăciți în munți; saint-bernard.