Dictionar

bromură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bromure)

1. sare a acidului bromhidric.
 

bromural

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Bromural)

1. produs farmaceutic, sedatic și hipnotic slab.
 

bromurare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. bromuration)

1. reacție chimică de adiție sau de substituție prin care se introduc unul sau mai mulți atomi de brom în molecula unui compus organic.
 

protobromură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. protobromure)

1. sare din combinația unui corp simplu cu cea mai mică cantitate de brom.
 

tribromură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. tribromure)

1. compus chimic care conține trei atomi de brom în moleculă.
 

embolit

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (germ. Embolit)

1. (mineralogie) mineral format din clorid de argint și bromură de argint; minereu bogat în argint.