Dictionar

adenofibrom

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. adénofibrome)

1. (med.) tumoare glandulară benignă, din celule și fibre conjunctive; tumoră benignă a sânului compusă din țesut fibros și țesut glandular care ajunge la glanda mamară; fibroadenom.
 

adipofibrom

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl. adipofibroma)

1. (med.) lipom cu cantități mari de țesut fibros; lipofibrom.
 

brom 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. brome)

1. metaloid lichid, roșu-brun, cu miros înțepător, foarte toxic.
 

BROM-, BROMO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. brom/o/-, cf. gr. bromos)

1. „miros fetid”.
 

bromat 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bromate)

1. sare sau ester al acidului bromic.
 

bromat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bromé)

1. (chimie) care conține brom.
 

adipofibrom

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl. adipofibroma)

1. (med.) lipom cu cantități mari de țesut fibros; lipofibrom.
 

bromoacetonă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bromacétone)

1. produs rezultat din acțiunea bromului asupra acetonei.
 

bromat 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bromate)

1. sare sau ester al acidului bromic.
 

bromat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bromé)

1. (chimie) care conține brom.
 

bromhidrat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bromhydrate)

1. sare organică a acidului bromhidric.
 

bromhidric

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bromhydrique)

1. acid ~ = acid format prin combinarea bromului cu hidrogenul.