Dictionar

adenoblast

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. adénoblaste)

1. (la embrion) celulă imatură, nediferențiată, care va da naștere la celule glandulare sau ganglionare; celulă glandulară embrionară.
 

adenofibrom

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. adénofibrome)

1. (med.) tumoare glandulară benignă, din celule și fibre conjunctive; tumoră benignă a sânului compusă din țesut fibros și țesut glandular care ajunge la glanda mamară; fibroadenom.
 

adenomatoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adénomatose)

1. afecțiune prin hipertrofie glandulară multiplă.
 

antehipofiză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. antéhypophyse)

1. (anatomie) partea anterioară a glandei pituitare având funcție glandulară și sintetizatoare de hormoni (hormonul de creștere, tireostimulina, hormonul luteinizant et cetera); lobul anterior al hipofizei.
 

carcinom

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. carcinome)

1. tumoare canceroasă epitelială sau glandulară.
2. cancerul plantelor.
 

chistom

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. kystome)

1. tumoare benignă de origine glandulară.