Dictionar

diagnoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. diagnose)

1. diagnostic (1).
2. identificare a unui fenomen pe baza descrierii stării sale prezente.
3. descriere sumară a unei plante, care o deosebește de altele.
4. (cib.) examen destinat a detecta erorile într-un program, în datele sau în circuitele unei mașini.
 

diagnoză

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT diagnosis
2. FR diagnose
3. EN diagnosis
4. DE Diagnose
5. RU диarноз
6. HU diagnózis, jellegezés
 

autodiagnoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după engl. autodiagnosis)

1. diagnostic pus de bolnavul însuși.
 

psihodiagnoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. psychodiagnose, engl. psychodiagnosis)

1. ansamblu de tehnici psihologice pentru investigarea și diagnoza psihică a indivizilor sau grupurilor.
 

diagnostic

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. diagnostic, gr. diagnostikos)

1. determinarea de către medic a unei boli pe baza manifestărilor clinice și de laborator; diagnoză.
2. (fig.) previziune, ipoteză pornind de la anumite semne.
 

psihodiagnostic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. psychodiagnostique, engl. psychodiagnostic)

1. adj. referitor la psihodiagnoză.
2. s. n. rezultat al psihodiagnozei.
 

psihodiagnoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. psychodiagnose, engl. psychodiagnosis)

1. ansamblu de tehnici psihologice pentru investigarea și diagnoza psihică a indivizilor sau grupurilor.