compensa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. compenser, lat. compensare)

1. tr. a înlocui ceva consumat, cheltuit, prin altceva; a da un echivalent; a despăgubi.
2. a determina valoarea mijlocie sau cea mai probabilă a unui șir de măsuri, ale căror rezultate brute sunt afectate de erori accidentale.
3. (fiz.) a micșora sau a anula efectul unei acțiuni.
4. a înlătura erorile de deviație ale unei busole.
5. tr., refl. (med.; despre organe) a(-și) reveni la o stare de echilibru, de funcționare normală.

corecție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. correction, lat. correctio)

1. corectare a unui calcul, a tirului etc.
2. cantitate care trebuie adăugată sau sesizată din indicațiile date de un instrument de măsurat pentru a compensa erorile.
3. epanortoză.
4. pedeapsă corporală aplicată unui vinovat; bătaie.
5. casă de ~ = loc unde își execută pedeapsa infractorii minori.

diagnoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. diagnose)

1. diagnostic (1).
2. identificare a unui fenomen pe baza descrierii stării sale prezente.
3. descriere sumară a unei plante, care o deosebește de altele.
4. (cib.) examen destinat a detecta erorile într-un program, în datele sau în circuitele unei mașini.

incorigibil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. incorrigible)

1. care nu se (mai) poate îndrepta, corija; care persistă în greșelile, erorile sale.
2. (var.) incorijibil.
3. (antonime) curabil, corigibil.

reiterație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. réitération)

1. reiterare.
2. metodă în topografie în măsurarea repetată a unghiurilor pentru a reduce erorile.

rejudeca

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (re1- + judeca)

1. a judeca din nou un proces.
2. a judeca încă o dată pentru a înlătura erorile.