avar, -ă
Parte de vorbire: adj. (adesea subst.)
Etimologie: (fr. avare, lat. avarus)
Etimologie: (fr. avare, lat. avarus)
1. (persoană) care nu dă cu ușurință un lucru, care este foarte econom; zgârcit, calic.
2. care arată avariție; care are sau strânge bani și refuză să-i cheltuiască, chit că se lipsește de cele necesare.
3. (anton.) cheltuitor, darnic.