Dictionar

acolit, -ă

Parte de vorbire:  I. s.m.f., II. s.m.  
Etimologie: (fr. acolyte, lat. acolythus, gr. akolythos)

1. I. persoană care urmează îndeaproape ideile cuiva.
2. persoană care ajută pe cineva într-o acțiune (reprobabilă); complice.
3. II. ajutor al preotului în cultul catolic.
4. divinitate secundară care însoțește o divinitate principală.
 

compensa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. compenser, lat. compensare)

1. tr. a înlocui ceva consumat, cheltuit, prin altceva; a da un echivalent; a despăgubi.
2. a determina valoarea mijlocie sau cea mai probabilă a unui șir de măsuri, ale căror rezultate brute sunt afectate de erori accidentale.
3. (fiz.) a micșora sau a anula efectul unei acțiuni.
4. a înlătura erorile de deviație ale unei busole.
5. tr., refl. (med.; despre organe) a(-și) reveni la o stare de echilibru, de funcționare normală.
 

echiprobabilism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. équiprobabilisme)

1. orientare probabilistă care încearcă să găsească echilibrul între probabilism și rigorism și care susține că dintre două opinii morale una trebuie urmată, dacă este cel puțin la fel de probabilă ca și opinia contrară.
 

probabiliorism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (it. probabiliorismo)

1. orientare etică potrivit căreia din două opinii morale trebuie urmată numai aceea care este mai probabilă; probabilism.
 

racolare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (racola)

1. acțiunea de a racola și rezultatul ei; racolaj.
2. recrutare a cuiva pentru o anumită activitate (reprobabilă).