culoare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. couleur, lat. color)

1. senzație, impresie produsă asupra ochiului omenesc de radiațiile luminoase de diferite frecvențe; aspectul colorat al corpurilor.
2. ~ caldă = culoare aflată în prima jumătate a domeniului radiațiilor luminoase (spre infraroșu). ~ rece - culoare din cea de-a doua jumătate a domeniului radiațiilor luminoase (spre ultraviolet); ~ fundamentală = fiecare dintre culorile (roșu, galben, albastru) care nu pot fi obținute prin amestecul altor culori; de ~ = (despre oameni) cu pigmentație neagră, galbenă etc.
3. (fig.) opinia unei persoane, a unui ziar, a unui partid politic etc.
4. nuanță, ton.
5. fel de a evoca, de a descrie plastic pe cineva sau ceva.
6. ~ locală = reproducere exactă, într-o operă literară, a fizionomiei sau a obiceiurilor unui popor, ale unei țări, epoci etc.
7. materie, substanță colorantă; vopsea.
8. fiecare dintre cele patru categorii de semne ale cărților de joc (pică, treflă, caro și cupă).

dezinformație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (rus. dezinformaţiia)

1. faptul de a dezinforma; dezinformare, dezinformat.
2. set de practici și tehnici de comunicare menite să influențeze opinia publică prin diseminarea deliberată de informații false, distorsionate sau părtinitoare.
3. (antonim) informare.

dialog

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. dialogue, lat. dialogus)

1. comunicare verbală între două persoane, cel mai adesea, sau grupuri de persoane; (prin metonimie) conținutul prezentei comunicări.
2. schimb de opinii între reprezentanții a două partide, state etc.
3. ansamblu de replici schimbate între personajele unei piese de teatru sau ale unui film; pasaj dintr-o operă literară care reproduce convorbirea unor personaje.
4. ~ interior = replicile pe care le schimbă cu sine însuși un personaj literar.
5. scriere redactată, lucrare care adoptă forma unui interviu, o conversație între două sau mai multe persoane.
6. alternare de fraze muzicale care parcă răspund una alteia, executate de două voci sau instrumente ori chiar de un singur instrument cu registre diferite.
7. (muzică) două părți care își răspund reciproc și care adesea se reunesc.
8. (expr.) ~ul surzilor = conversație imposibilă între doi (sau mai mulți) indivizi, din cauza refuzului reciproc de a asculta opinia și punctul de vedere al celuilalt (celorlați).
9. (antonime) monolog, soliloc.

echiprobabilism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. équiprobabilisme)

1. orientare probabilistă care încearcă să găsească echilibrul între probabilism și rigorism și care susține că dintre două opinii morale una trebuie urmată, dacă este cel puțin la fel de probabilă ca și opinia contrară.

manipula

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. manipuler)

1. a mânui, a manevra.
2. a antrena, prin mijloace de influențare psihică, un grup uman, o comunitate sau o masă de oameni la acțiuni al căror scop aparține unei voințe străine de interesele lor; a influența opinia publică prin mass-media sau prin alte metode persuasive.

opina

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. opiner, lat. opinari)

1. tr. a-și exprima opinia, a-și da părerea; a socoti, a considera.
2. intr. a lua poziție, a-și manifesta o anumită atitudine.