dialog

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. dialogue, lat. dialogus)

1. comunicare verbală între două persoane, cel mai adesea, sau grupuri de persoane; (prin metonimie) conținutul prezentei comunicări.
2. schimb de opinii între reprezentanții a două partide, state etc.
3. ansamblu de replici schimbate între personajele unei piese de teatru sau ale unui film; pasaj dintr-o operă literară care reproduce convorbirea unor personaje.
4. ~ interior = replicile pe care le schimbă cu sine însuși un personaj literar.
5. scriere redactată, lucrare care adoptă forma unui interviu, o conversație între două sau mai multe persoane.
6. alternare de fraze muzicale care parcă răspund una alteia, executate de două voci sau instrumente ori chiar de un singur instrument cu registre diferite.
7. (muzică) două părți care își răspund reciproc și care adesea se reunesc.
8. (expr.) ~ul surzilor = conversație imposibilă între doi (sau mai mulți) indivizi, din cauza refuzului reciproc de a asculta opinia și punctul de vedere al celuilalt (celorlați).
9. (antonime) monolog, soliloc.

fadoare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. fadeur)

1. proprietatea, însușirea a ceea ce este fad; insipiditate.
2. (fig.) caracterul a ceea ce este nesemnificativ.
3. (fig.) insignifianță în mină, în maniere, în replicile cuiva.

operetă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Operette, it. operetta, fr. opérette)

1. reprezentație teatrală cu acompaniament de orchestră, în care replicile cântate alternează cu dialoguri vorbite.
2. teatru consacrat acestui gen de reprezentații.

sufleor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. souffleur)

1. cel care suflă actorilor, în timpul repetițiilor sau la reprezentații, replicile pe care urmează să le spună.

rezoner

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. raisonneur)

1. personaj dintr-o operă literară, în special dintr-o piesă de teatru sau dintr-un film, care reflectează asupra acțiunii și aupra celorlalte personaje.
2. persoană care își bazează judecata și argumentația pe raționament logic și nu pe experiență.
3. (depr.) persoană care enervează cu replicile și discuțiile neîncetate; persoană care obosește, care deranjează cu raționamentele lui.
4. (var.) raisonneur.