commedia dell’arte

Parte de vorbire:  s. f.  
Etimologie: (it. commedia dell’arte)

1. producție dramatică specifică literaturii italiene (din sec. XVI-XVIII) cu caracter de improvizație, care se distinge prin vervă, spirit satiric și forță a observației realiste, personajele fiind tipuri simbolice.

dialog

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. dialogue, lat. dialogus)

1. comunicare verbală între două persoane, cel mai adesea, sau grupuri de persoane; (prin metonimie) conținutul prezentei comunicări.
2. schimb de opinii între reprezentanții a două partide, state etc.
3. ansamblu de replici schimbate între personajele unei piese de teatru sau ale unui film; pasaj dintr-o operă literară care reproduce convorbirea unor personaje.
4. ~ interior = replicile pe care le schimbă cu sine însuși un personaj literar.
5. scriere redactată, lucrare care adoptă forma unui interviu, o conversație între două sau mai multe persoane.
6. alternare de fraze muzicale care parcă răspund una alteia, executate de două voci sau instrumente ori chiar de un singur instrument cu registre diferite.
7. (muzică) două părți care își răspund reciproc și care adesea se reunesc.
8. (expr.) ~ul surzilor = conversație imposibilă între doi (sau mai mulți) indivizi, din cauza refuzului reciproc de a asculta opinia și punctul de vedere al celuilalt (celorlați).
9. (antonime) monolog, soliloc.

dialoga

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. dialoguer)

1. a vorbi, a conversa cu cineva.
2. a face să vorbească între ele personajele unei piese de teatru; a dialogiza (I).

draperie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. draperie)

1. perdea grea de postav, de stofă sau catifea pusă la uși, la ferestre etc. și lăsată să cadă în falduri; stofă dispusă cu artă în falduri mari.
2. veșmânt larg, cu falduri, care îmbracă o statuie, personajele unui tablou etc.
3. formație carstică cu aspect de pânză în falduri, rezultată prin depunerea carbonatului de calciu în crăpăturile din plafoanele peșterilor.

expozițiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. exposition)

1. prima parte a unei opere literare, în care autorul face cunoscut subiectul, personajele, locul acțiunii etc.

happy-end

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. happy-end)

1. rezolvarea favorabilă a unei situații dramatice în care sunt prinse personajele principale; sfârșit fericit.