anozomelie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anosomélie)

1. defect de percepție care face imposibilă recunoașterea unui segment bolnav.

dialog

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. dialogue, lat. dialogus)

1. comunicare verbală între două persoane, cel mai adesea, sau grupuri de persoane; (prin metonimie) conținutul prezentei comunicări.
2. schimb de opinii între reprezentanții a două partide, state etc.
3. ansamblu de replici schimbate între personajele unei piese de teatru sau ale unui film; pasaj dintr-o operă literară care reproduce convorbirea unor personaje.
4. ~ interior = replicile pe care le schimbă cu sine însuși un personaj literar.
5. scriere redactată, lucrare care adoptă forma unui interviu, o conversație între două sau mai multe persoane.
6. alternare de fraze muzicale care parcă răspund una alteia, executate de două voci sau instrumente ori chiar de un singur instrument cu registre diferite.
7. (muzică) două părți care își răspund reciproc și care adesea se reunesc.
8. (expr.) ~ul surzilor = conversație imposibilă între doi (sau mai mulți) indivizi, din cauza refuzului reciproc de a asculta opinia și punctul de vedere al celuilalt (celorlați).
9. (antonime) monolog, soliloc.

dispermatism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. dysspermatisme)

1. (med.) ejaculație lentă, dificilă sau imposibilă de lichid seminal; dificultate la ejaculare.

marsupializa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. marsupialiser)

1. a sutura la piele, printr-un orificiu, pereții unui chist când extirparea totală este imposibilă.

protoginie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. protogynie)

1. (biol.) hermafroditism secvențial în care maturizarea gameților feminini o precede pe cea a gameților masculini, făcând autogamia (sau autofecundația) mai dificilă, dacă nu imposibilă; proteroginie.
2. (biologie) condiția în care un organism hermafrodit își începe viața ca femelă și apoi se transformă într-un mascul.
3. (bot.) maturizare a stigmatelor înaintea staminelor la aceeași floare.
4. (antonime) protandrie, proterandrie.

hercogam

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (gr. herkos „gard, barieră” + gr. gamos „unire, împreunare”)

1. (despre flori) la care autofecundația este imposibilă.