OK
X
persista
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. persister, lat. persistere)
1.
a
se
menține
în
aceeași
stare;
a
dura,
a
dăinui.
2.
a
rămâne
ferm
la
o
hotărâre,
la
o
părere;
a
stărui.
astenocorie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (engl. asthenocoria, fr. asthénocorie)
1.
(med.)
anomalie
a
reflexului
pupilar
la
lumină
caracterizată
printr-o
mioză
normală
(contracția
pupilei),
urmată
de
o
decontracție
foarte
lentă
și
de
midriază
(dilatarea
pupilei),
chiar
dacă
lumina
persistă;
oboseală
pupilară.
congenital, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. congénital)
1.
se
spune
despre
o
particularitate
fizică
sau
psihologică
a
cărei
origine
este
anterioară
nașterii
și
care
persistă
sau
se
dezvoltă
în
timpul
vieții;
din
naștere,
înnăscut,
ereditar.
2.
(antonim)
dobândit.
dura
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. durer, lat. durare)
1.
a
ține,
a
se
desfășura
un
anumit
timp.
2.
a
dăinui,
a
persista,
a
fi
rezistent,
durabil.
incorigibil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. incorrigible)
1.
care
nu
se
(mai)
poate
îndrepta,
corija;
care
persistă
în
greșelile,
erorile
sale.
2.
(var.)
incorijibil.
3.
(antonime)
curabil,
corigibil.
incorigibilitate
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. incorrigibilité)
1.
neputința
de
a
se
corija,
de
a
se
îndrepta.
2.
caracter
incorigibil
(al
unei
persoane,
al
unui
defect).
3.
faptul
de
a
persista
în
defecte,
erori;
persistență
în
greșeli.
marcescent, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. marcescent)
1.
(despre
frunze,
fructe)
care
se
usucă
pe
plantă,
rămânând
pe
aceasta
până
primăvara;
(despre
corolă,
caliciu)
care
persistă
și
după
polenizare.