Dictionar

ferm, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. ferme)

1. neclintit, hotărât, neșovăitor; sigur, tare.
2. (despre contracte, înțelegeri) încheiat în termeni preciși.
3. fix.
 

fermă 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ferme)

1. unitate de producție vegetală și animală, de sine stătătoare, cu gestiune proprie și angajați permanenți.
 

fermă 2

Parte de vorbire:  s. f.  
Etimologie: (fr. ferme)

1. element de lemn, metal sau beton destinat să susțină acoperișul unei construcții.
2. element de rezistență din eșafodajul unui tunel, al unui pod care transmite terenului presiunile masivului de deasupra.
3. stavilă formată din două panouri articulate de un radier.
 

fermaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fermage)

1. arendă (a unui teren agricol); terenul într-un contract de arendare.
 

fermată

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. fermata)

1. (muz.) semn (.) deasupra unei note sau a unei pauze pentru a-i prelungi durata; coroană.
 

fermecător, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fermeca + -ător)

1. care place, farmecă, încântă.
2. (în basme și în superstiții) care face farmece, care vrăjește.
3. (substantivat) persoană care face vrăji; vrăjitor.
4. (var.) (pop.) fărmăcător.
 

acetic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acétique)

1. de natura oțetului.
2. acid ~ = acid organic rezultat din oxidarea alcoolului etilic; acid etanoic; fermentație ~ă = fermentație care transformă alcoolul în acid acetic.
 

activator, -oare

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. activateur)

1. adj., s. m. (substanță) care, adăugată unui catalizator, unui material, le intensifică activitatea; activant.
2. s. m. microelement din structura materiei vii, cu rol de activare a fermenților.
3. substanță care activează fermenții inactivi sau stimulează dezvoltarea unor organe sau țesuturi embrionare.
 

adorabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. adorable, lat. adorabilis)

1. vrednic de adorat; fermecător; admirabil.
 

afirma

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. affirmer, lat. affirmare)

1. tr. a susține, a declara categoric, ferm.
2. refl. a se evidenția, a se face remarcat prin ceva.
 

agrobiolog, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (rus. агробиолог)

1. specialist în agrobiologie.
2. specialist în aplicarea cercetării biologice în agricultură.
3. agronom sau fermier care practică agrobiologia.
 

alcool

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alcool)

1. s. m. compus derivat din hidrocarburi prin substituirea cu un carbon saturat.
2. s. n. lichid obținut prin fermentarea și distilarea vinului, a cerealelor etc.; alcool etilic, etanol; spirt.
3. orice băutură alcoolică.