microelement

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. micro-élément)

1. element chimic care se găsește în cantități foarte mici în sol, sau în organismele vii; oligoelement.

activator, -oare

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. activateur)

1. adj., s. m. (substanță) care, adăugată unui catalizator, unui material, le intensifică activitatea; activant.
2. s. m. microelement din structura materiei vii, cu rol de activare a fermenților.
3. substanță care activează fermenții inactivi sau stimulează dezvoltarea unor organe sau țesuturi embrionare.

modul

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl., fr. module, lat. modulus)

1. (mat.) valoare absolută a unei mărimi reale.
2. număr pozitiv egal cu rădăcina pătrată a sumei pătratelor componentelor unui număr real.
3. (stat.) variantă a caracteristicii, înregistrată la cele mai multe unități ale unei colectivități statistice; valoare a caracteristicii cu cea mai mare frecvență.
4. coeficient care caracterizează o proprietate mecanică oarecare.
5. raportul dintre diametrul primitiv al unei roți dințate și numărul dinților acesteia.
6. ~ de elasticitate = raportul dintre efortul unitar normal și lungimea specifică corespunzătoare a unei piese solicitate de întindere sau încovoiere.
7. debitul anual al unui curs de apă.
8. parte componentă a unui ansamblu cu funcționalitate proprie.
9. fiecare din părțile detașabile ale unei nave spațiale.
10. (telec.) bloc din microelemente (tranzistoare, diode, bobine), care îndeplinește funcția de etaj sau de celulă într-un aparat, ori într-o instalație electronică.
11. (arhit.) unitate de măsură pentru determinarea proporțiilor elementelor componente ale unui edificiu.

oligoelement

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. oligoélément)

1. element chimic prezent în cantități foarte mici în organism, esențial pentru metabolism (de exemplu fier, magneziu); microelement.