Dictionar

audiometric, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. audiométrique)

1. referitor la audiometrie; care ține de audiometrie; acumetric.
 

acumetrie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acoumétrie)

1. (med.) metodă de evaluare a acuității auditive cu ajutorul acumetrului, folosită pentru a diagnostica și a distinge rapid tipul de surditate pe care îl are pacientul, înainte de a efectua un examen audiometric mai aprofundat; audiometrie.
 

audiografie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. audiographie)

1. înregistrare grafică a rezultatelor audiometrice.
 

audiogramă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. audiogramme)

1. înregistrare grafică a intensității și frecvenței sunetelor.
2. curbă care înregistrează rezultatele unui examen audiometric.