OK
X
amblioscop
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (engl. amblyoscope)
1.
(med.)
aparat
utilizat
în
oftalmologie
pentru
diagnosticarea
sau
reabilitarea
problemelor
de
ambliopie;
sinoptofor.
belicist, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (fr. belliciste)
1.
(cel)
care
susține
folosirea
forței
în
relațiile
internaționale;
belicos.
2.
I.
care
este
în
favoarea
războiului;
care
recomandă
soluționarea
disputelor
prin
forța
armată;
care
susține
războiul.
3.
II.
persoană
care
dorește
război,
care
cheamă
la
război;
susținător
al
războiului
pentru
soluționarea
problemelor
internaționale.
birocratism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. bureaucratisme, rus. biurokratizm)
1.
interpretare
și
aplicare
formalistă,
cu
complicații
inutile,
a
legilor,
a
dispozițiilor,
în
rezolvarea
problemelor
administrative,
organizatorice
etc.;
birocrație.
cognitiv, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. cognitif)
1.
care
se
referă
la
cunoaștere;
care
este
capabil
de
cunoaștere.
2.
(psihologie
aplicată)
care
se
referă
la
mijloacele
și
mecanismele
de
dobândire
a
cunoștințelor.
3.
test
~
=
test
de
cunoștințe
sau
de
eficiență
(spre
deosebire
de
testul
de
aptitudini).
4.
(lingvistică)
funcție
~ă
=
funcția
de
comunicare
care
se
traduce
în
limbaj
prin
fraza
asertivă
folosită
pentru
a
informa,
pentru
a
face
cunoscut
un
gând
unui
interlocutor;
funcție
referențială
a
limbajului.
5.
psihologie
~ă
=
studiul
științific
al
proceselor
mentale
precum
atenția,
utilizarea
limbajului,
memoria,
percepția,
rezolvarea
problemelor,
creativitatea
și
raționamentul;
psihologia
cunoașterii.
6.
(psihologie)
tulburare
~ă
=
termen
care
desemnează
o
tulburare
mintală
care
afectează
în
special
și
în
principal
memoria.
7.
(psihologie)
disonanță
~ă
=
disconfort
mental
cauzat
de
două
cogniții
ireconciliabile.
8.
bulă
~ă
=
limitarea
conexiunilor
sociale
ale
unei
persoane
prin
cultura
sa
și
informațiile
accesibile
acesteia
prin
intermediul
noilor
tehnologii.
9.
hartă
~ă
=
diagramă
care
permite
de
a
reprezenta
vizual
și
de
a
urma
calea
asociativă
a
gândirii.
democrație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. démocratie, gr. demokratia)
1.
formă
de
organizare
politică
a
societății
care
proclamă
principiul
deținerii
puterii
de
către
popor.
2.
~
sclavagistă
=
tip
de
democrație
în
care
puterea
era
exercitată
de
stăpânii
de
sclavi;
~
burgheză
=
formă
specifică
orânduirii
capitaliste,
prin
care
se
încearcă
să
se
asigure
libertatea
și
egalitatea
generală
a
cetățenilor
în
fața
legilor;
~
populară
=
formă
de
democrație
apărută
într-o
serie
de
țări
din
Europa
și
Asia,
după
cel
de-al
doilea
război
mondial,
în
care
puterea
aparține
clasei
muncitoare
în
alianță
cu
țărănimea
și
alte
categorii
de
oameni
ai
muncii;
~
internă
de
partid
=
principiu
organizatoric
al
partidului
marxist-leninist
potrivit
căruia
toți
membrii
săi
ar
avea
dreptul
de
a
participa
efectiv
la
rezolvarea
problemelor
legate
de
politica
partidului
și
de
viața
internă
de
partid;
~
economică
=
democrație
care
presupune
participarea
sistematică
directă
sau
prin
reprezentanți
(inclusiv
manageri),
liber
și
expres
aleși
ai
poporului,
la
conducerea
și
realizarea
procesului
de
producție,
repartiție
și
schimb
la
toate
nivelurile
economiei.
ecologism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. écologisme)
1.
teorie
și
practică
ce
subliniază
importanța
problemelor
ecologice;
mișcare
pentru
ocrotirea
mediului
ambiant.