ecocinematografie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (eco2- + cinematografie)

1. cinematografie care produce filme ecologice.

ecogeneză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. écogenèse)

1. proces de formare a condițiilor ecologice.
2. stabilire a unor relații între organisme și mediu în cursul evoluției.

ecologism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. écologisme)

1. teorie și practică ce subliniază importanța problemelor ecologice; mișcare pentru ocrotirea mediului ambiant.

spectru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. spectre, lat. spectrum, germ. Spektrum)

1. ansamblu de valori pe care le poate lua o anumită mărime în condiții determinate.
2. ansamblul radiațiilor de frecvențe diferite cu o radiație electromagnetică complexă.
3. ~ atomic = spectru prin tranziții electronice în atomii elementelor; ~ molecular = spectru prin tranziții între nivelele energetice ale moleculelor în stare liberă.
4. totalitatea aspectelor sub care se prezintă ceva.
5. totalitatea radiațiilor electromagnetice ale unui corp ceresc dispuse în funcție de lungimea lor de undă sau de frecvență.
6. ~ solar = spectrul radiației emise de Soare.
7. fantomă, vedenie, fantasmă.
8. (fig.) ceea ce provoacă îngrijorare, spaimă; pericol iminent.
9. proporție procentuală a diverse categorii ecologice de specii dintr-un teritoriu sau dintr-o biocenoză.

stenotop, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. stenotop)

1. (despre plante și animale) cu o răspândire limitată.
2. adaptat la condiții ecologice puțin variabile.