alotriosmie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. allotriosmie)

1. (med.) senzație olfactivă paradoxală manifestată prin percepția unui alt miros decât cel al substanței supuse mirosului; tulburare a olfacției constând în senzații paradoxale; daltonism olfactiv.

aperceptivitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. aperceptivité)

1. facultatea apercepției, atunci când percepția este influențată de conținutul general al psihicului uman.
2. proprietate de a apercepe; aperceptibilitate.

cognitiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cognitif)

1. care se referă la cunoaștere; care este capabil de cunoaștere.
2. (psihologie aplicată) care se referă la mijloacele și mecanismele de dobândire a cunoștințelor.
3. test ~ = test de cunoștințe sau de eficiență (spre deosebire de testul de aptitudini).
4. (lingvistică) funcție ~ă = funcția de comunicare care se traduce în limbaj prin fraza asertivă folosită pentru a informa, pentru a face cunoscut un gând unui interlocutor; funcție referențială a limbajului.
5. psihologie ~ă = studiul științific al proceselor mentale precum atenția, utilizarea limbajului, memoria, percepția, rezolvarea problemelor, creativitatea și raționamentul; psihologia cunoașterii.
6. (psihologie) tulburare ~ă = termen care desemnează o tulburare mintală care afectează în special și în principal memoria.
7. (psihologie) disonanță ~ă = disconfort mental cauzat de două cogniții ireconciliabile.
8. bulă ~ă = limitarea conexiunilor sociale ale unei persoane prin cultura sa și informațiile accesibile acesteia prin intermediul noilor tehnologii.
9. hartă ~ă = diagramă care permite de a reprezenta vizual și de a urma calea asociativă a gândirii.

daltonist, -ă

Parte de vorbire:  adj. s.m.f.  
Etimologie: (fr. daltoniste)

1. (persoană) care suferă de daltonism (defect de vedere care afectează percepția culorilor); (rar) daltonian.

discromatopsie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. dyschromatopsie)

1. (med.) anomalie accidentală sau congenitală în percepția culorilor; imposibilitate de a percepe corect culorile.

macropsie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. macropsie)

1. (med.) afecțiune neurologică care afectează percepția vizuală, astfel încât obiectele par mai mari decât sunt; tulburare de vedere constând în impresia de mărire a obiectelor; macropie, megalopsie.
2. (antonim) micropsie.