Dictionar

aperceptivitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. aperceptivité)

1. facultatea apercepției, atunci când percepția este influențată de conținutul general al psihicului uman.
2. proprietate de a apercepe; aperceptibilitate.
 

ontogeneză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. ontogenèse)

1. proces de dezvoltare individuală a organismelor vii din stadiul embrionar până la încheierea ciclului vital.
2. ramură a biologiei care studiază această dezvoltare; ontogenie.
3. (psih.) proces de formare a persoanei, de dezvoltare a psihicului, a conștiinței individuale.
 

pseudohalucinație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. pseudohallucination)

1. percepție fără obiect, care nu trece prin căile senzoriale, trăită în interiorul psihicului bonavului.
 

psihanaliză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. psychanalyse)

1. concepție psihologică a lui Freud și a adepților săi, care își propune să dezvăluie rolul diverselor niveluri ale psihicului și dinamica raporturilor dintre conștient, inconștient, subconștient, afirmând că dorințele care vin în conflict cu normele sociale și cu principiile morale ale persoanei sunt supuse refulării și alungate în subconștient; freudism.
2. metoda psihoterapeutică corespunzătoare.
 

psihofizic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. psychophysique)

1. care aparține psihofizicii; referitor la psihofizică.
2. care aparține psihicului și fizicului; privitor la psihic și la fizic.
 

psihogen, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. psychogène)

1. (despre factori de ordin psihic) susceptibil a perturba echilibrul mintal.
2. (despre boli, halucinații) care apare datorită influențelor psihicului.