Dictionar

freudism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. freudisme)

1. ansamblul teoriilor și al practicilor psihanalitice ale lui Sigmund Freud și ale discipolilor lui, în special mecanismul de refulare psihologică, centralitatea dorinței sexuale în dezvoltarea personalității și eficacitatea „curei de vorbire” sau a tehnicii psihanalitice; psihanaliză.
 

neofreudism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. néo-freudisme)

1. totalitatea noilor curente psihanalitice care, renunțând la tezele lui Freud, acceptă importanța factorilor sociali și culturali în geneza nevrozelor; neopsihanaliză.
 

freudian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. freudien)

1. (psihanaliză) care se referă la Freud sau concepțiile sale; referitor la freudism.
 

freudist

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (Freud + -ist, cf. fr. freudiste)

1. (psihanaliză) adept al lui Freud și al teoriilor sale; adept al freudismului.
 

neopsihanaliză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (neo- + psihanaliză)

1. curent psihanalitic care se îndepărtează de teoria freudiană, contestând mai ales locul pe care îl are sexualitatea, și care acceptă importanța factorilor sociali și culturali în geneza nevrozelor; neofreudism.
 

psihanaliză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. psychanalyse)

1. concepție psihologică a lui Freud și a adepților săi, care își propune să dezvăluie rolul diverselor niveluri ale psihicului și dinamica raporturilor dintre conștient, inconștient, subconștient, afirmând că dorințele care vin în conflict cu normele sociale și cu principiile morale ale persoanei sunt supuse refulării și alungate în subconștient; freudism.
2. metoda psihoterapeutică corespunzătoare.