OK
X
vital
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
vitalis
2.
FR
vital
3.
EN
vital
4.
DE
lebhaft;
lebenskräftig;
lebensfähig;
lebendig
5.
RU
жизненный;
прижизненный
6.
HU
élő,
életképes,
életerős
biotic; vital
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
bioticus
2.
FR
biotique
3.
EN
biotic
4.
DE
biotisch
5.
RU
биотический
6.
HU
biotikus
ciclu vital
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
cyclus
vitalis
2.
FR
cycle
vitale
3.
EN
life-cicle
4.
DE
Lebenszyklus
5.
RU
жизненный
цикл
6.
HU
életciklus
gerovital
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (gero- + vital)
1.
medicament
românesc
pe
bază
de
procaină
utilizat
în
preîntâmpinarea
procesului
de
îmbătrânire
a
celulelor.
vital, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. vital, lat. vitalis)
1.
referitor
la
viață;
necesar
întreținerii
vieții.
2.
principal,
esențial,
fundamental;
indispensabil.
vitalism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. vitalisme)
1.
concepție
idealistă
despre
natura
vieții,
care
explică
fenomenele
acesteia
prin
prezența
în
organismele
vii
a
unui
principiu
imaterial,
animator,
diriguitor
(forță
vitală,
entelehie,
suflet
etc.).
vitalist, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (fr. vitaliste)
1.
I.
referitor
la
vitalism,
propriu
vitalismului.
2.
(rar)
care
are
proprietatea
de
a
exprima
dinamismul
vieții;
vital.
3.
II.
adept
al
vitalismului
(doctrină
conform
căreia
există
în
fiecare
individ
un
„principiu
vital”,
distinct
atât
de
sufletul
gânditor,
cât
și
de
proprietățile
fizico-chimice
ale
corpului,
și
care
guvernează
fenomenele
vieții).
alegru, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. allègre)
1.
plin
de
entuziasm,
de
vitalitate
(în
ciuda
vârstei,
circumstanțelor
et
cetera).
2.
care
manifestă
veselie,
vivacitate;
vioi,
sprinten.
3.
(muzică)
care
dă
naștere
unei
impresii
de
veselie
(celui
care
o
ascultă).
4.
(antonime)
indolent,
trist.
anabioză
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. anabiose)
1.
revenire
la
viață
a
unor
organisme
după
o
întrerupere
a
funcțiilor
vitale
prin
hibernare;
criptobioză.
arboricid, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.n.
Etimologie: (fr. arboricide)
1.
I.
care
distruge
copacii;
care
servește
pentru
combaterea
unor
plante
lemnoase.
2.
II.
substanță
pentru
combaterea
anumitor
plante
lemnoase
sau
la
devitalizarea
rădăcinilor.
arheu
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. archée, lat. archeus, gr. arkhe)
1.
(fil.)
termen
care
exprimă
esența
tuturor
fenomenelor,
prototipul
tuturor
lucrurilor
și
ființelor;
forță
vitală;
principiu.
astenospermie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. asthénospermie)
1.
(med.)
anomalie
a
spermei
caracterizată
printr-o
motilitate
insuficientă
a
spermatozoizilor;
reducere
a
vitalității
spermatozoizilor.
aton, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. atone)
1.
(despre
țesuturi)
atins
de
atonie;
lipsit
de
vitalitate;
atonic.
2.
(despre
vocale,
silabe)
fără
accent,
surd.