continuitate
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (fr. continuité, lat. continuitas)
Etimologie: (fr. continuité, lat. continuitas)
1. faptul, însușirea de a fi continuu.
2. (mat.) proprietate a unei funcții care poate trece de la o stare la alta, luând toate valorile intermediare.
3. categorie filozofică, desemnând distribuția și succesiunea neîntreruptă în spațiu și timp a structurii și dinamismului materiei.
4. (anton.) discontinuitate.