OK
X
apsidal, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. apsidal)
1.
referitor
la
apsidă.
2.
(mat.;
despre
suprafețe)
care
derivă
dintr-o
altă
suprafață,
după
o
lege
a
geometriei
particulare.
birocrație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. bureaucratie)
1.
ansamblul
funcționarilor
publici
cu
atribuții
administrative.
2.
sistem
administrativ
formalist
care
se
caracterizează
prin
încetineală,
greutate,
lipsă
de
flexibilitate,
incapacitatea
de
a
se
ocupa
de
cazuri
particulare
etc.
3.
formă
de
sistem
politic
în
care
puterea
reală
este
deținută
și
transmisă
de
către
administrație.
4.
(prin
ext.)
hârțogărie,
paperaserie;
ineficiență,
ineficacitate.
cazuistică
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. casuistique)
1.
parte
a
moralei
stoice,
talmudice,
scolastice
și
iezuite
care
încerca
să
rezolve
cazurile
de
conștiință,
dându-le
interpretări
meșteșugite.
2.
(peior.)
justificare
a
unor
practici
imorale
prin
subtilități
logice;
(prin
ext.)
ingeniozitate,
abilitate
(în
argumentarea
unor
teze
îndoielnice).
3.
sistem
de
investigații,
analize
și
practici
având
la
bază
cazuri
particulare,
individuale.
4.
(med.)
ansamblu
de
cazuri
de
boală
de
un
anumit
profil,
studiate
și
tratate.
comis-voiajor
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. commis-voyageur)
1.
reprezentant
al
unei
forme
particulare
care
vizitează
clienții
pentru
a
obține
comenzi
de
mărfuri.
concesiune
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. concession, lat. concessio)
1.
convenție
prin
care
o
persoană
fizică
sau
juridică
obține
dreptul
de
a
exploata
anumite
servicii
publice
sau
bunuri
ale
statului;
drept
de
exploatare
a
unui
bun
obștesc,
a
unei
întreprinderi
etc.
acordat
de
un
guvern
unor
persoane
particulare.
2.
obiectul
material
al
unei
asemenea
exploatări.
crestoscopie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (creastă + -scopie)
1.
metodă
de
examinare
microscopică
a
traseului
marginilor
unei
creste
papilare
în
scopul
descoperirii
formelor
particulare
identificatoare,
în
criminalistică.