cazuistică

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. casuistique)

1. parte a moralei stoice, talmudice, scolastice și iezuite care încerca să rezolve cazurile de conștiință, dându-le interpretări meșteșugite.
2. (peior.) justificare a unor practici imorale prin subtilități logice; (prin ext.) ingeniozitate, abilitate (în argumentarea unor teze îndoielnice).
3. sistem de investigații, analize și practici având la bază cazuri particulare, individuale.
4. (med.) ansamblu de cazuri de boală de un anumit profil, studiate și tratate.

dermoplastie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (dermo- + -plastie)

1. arta de a pregăti animalele moarte pentru a fi conservate, dându-le o aparență apropiată de cea naturală; arta împăierii animalelor; taxidermie.

disimula

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dissimuler, lat. dissimulare)

1. a-și ascunde adevăratele gânduri, sentimente etc., dându-le aparențe înșelătoare; a masca, a camufla.
2. (fig.) a deghiza.

patină 2

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. patine)

1. strat subțire format sub acțiunea factorilor climatici pe suprafața obiectelor sau a construcțiilor de metal, de piatră etc., dându-le un aspect de vechime.
2. strat artificial cu care se acoperă unele obiecte, în scopuri decorative, pentru a crea impresia de vechime sau pentru a le proteja de eroziune.

repusaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. repoussage)

1. acțiunea de a repusa și rezultatul ei; repusare.
2. (metalurgie) fasonarea la rece a foilor de metal pe un dorn, dându-le forma dorită.