Dictionar

ambetant, -ă

Parte de vorbire:  adj. (franțuzism învechit)  
Etimologie: (fr. embêtant)

1. care ambetează; plictisitor.
2. care provoacă necazuri, neplăceri.
3. (antonime) amuzant, plăcut.
 

amplifiant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. amplifiant)

1. (log.) inducție ~ă = inducție care se bazează pe un număr cât mai mare de cazuri.
 

anafilactic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anaphylactique)

1. cu caracter de anafilaxie; care se referă la anafilaxie, o reacție alergică severă și rapidă.
2. (med.) șoc ~ = reacție alergică exacerbată, care duce în cele mai multe cazuri la consecințe grave și care poate pune viața în pericol.
3. (med.) stare ~ă = sensibilizare care permite șocul ~.
 

antiinsulină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (anti- + insulină)

1. substanță din ser care apare în unele cazuri de diabet rezistent la insulină.
 

autoblocaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. autoblocage)

1. dispozitiv de blocare automată a sistemelor de semnalizare, de macazuri etc.
 

batipnee

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. bathypnée)

1. (med.) creșterea amplitudinii respiratorii în repaus, întâlnită în cazurile de stenoză a căilor aeriene superioare sau afecțiuni cardiace; respirație profundă.