Dictionar

anafilaxie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anaphylaxie)

1. creștere a sensibilității organismului față de anumite substanțe prin asimilarea unor doze foarte mici.
 

anafilaxie

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT anaphylaxis
2. FR anaphylaxie
3. EN anaphylaxis
4. DE Anaphylaxie; Schutzlosigkeit
5. RU aнaфилaксия
6. HU anafilaxis, védtelenség
 

antianafilaxie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antianaphylaxie)

1. condiție imunologică care împiedică stări anafilactice.
 

autoanafilaxie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. auto-anaphylaxie)

1. anafilaxie prin injectarea intravenoasă a sângelui propriu.
 

anafilactic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anaphylactique)

1. cu caracter de anafilaxie; care se referă la anafilaxie, o reacție alergică severă și rapidă.
2. (med.) șoc ~ = reacție alergică exacerbată, care duce în cele mai multe cazuri la consecințe grave și care poate pune viața în pericol.
3. (med.) stare ~ă = sensibilizare care permite șocul ~.
 

autoanafilaxie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. auto-anaphylaxie)

1. anafilaxie prin injectarea intravenoasă a sângelui propriu.