Dictionar

autosacramental

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., sp. autosacramental)

1. reprezentație dramatică în Spania, care avea loc de ziua Domnului, după ceremoniile religioase, pe scene improvizate pe străzi.
 

mental, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. mental)

1. I. (anat.) relativ la bărbie; care aparține bărbiei.
2. II. care se raportează la minte; care aparține mecanismului minții; care apelează la facultățile intelectuale; mintal.
 

mentalism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. mentalisme, germ. Mentalismus)

1. concepție metafizică potrivit căreia realitatea este spirit.
2. atitudine a acelora care, într-un sistem lingvistic, consideră conținutul ca un element determinant al expresiei.
3. ramură specializată a iluzionismului care constă în crearea iluziei unor facultăți paranormale sau a unei specializări în stăpânirea abilităților mentale umane (telepatie, clarviziune et cetera).
 

mentalist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. mentaliste)

1. I. legat de mentalism, concepție care favorizează abordarea intuitivă pentru înțelegerea conceptelor logice sau lingvistice.
2. II. adept al mentalismului.
3. (iluzionism) artist care practică arta mentalismului.
 

mentalitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. mentalité)

1. fel propriu de a gândi al unui individ, al unei colectivități, al unei epoci; stare de spirit, conduită.
 

abis

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abysse, lat. abyssos)

1. prăpastie, genune.
2. parte profundă a unui fenomen, a unui proces; neant.
3. depresiune a fundului oceanelor, cu adâncimi mari.
4. (fig.) distanță uriașă sau separare de ordin cultural, intelectual, moral, sentimental.
 

abstractizare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (abstractiza)

1. operație a gândirii constând în a degaja din mulțimea însușirilor și legăturilor fenomenelor și obiectelor pe cele fundamentale, esențiale, generale; abstracție.
2. trecere de la concret la abstract.
3. (antonim) concretizare.
 

a cappella

Parte de vorbire:  loc. adv.  
Etimologie: (it. a cappella)

1. (despre lucrări corale) fără acompaniament instrumental.
 

acianopsie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acyanopsie)

1. (med.) formă de discromatopsie care constă în imposibilitatea de a distinge culoarea albastră (și violetă, pentru unii autori), una dintre cele trei culori fundamentale (roșu, verde și albastru).
 

actograf

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. actographe)

1. aparat pentru măsurarea automată a activității ritmice comportamentale a animalelor.
 

afectiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. affectif, lat. affectivus)

1. care se referă la sentimente, emoții, la afect.
2. care provoacă o reacție organică conștientă.
3. caracterizat de predominanța emoțiilor și sentimentelor.
4. care dovedește afecțiune; sensibil, sentimental.