Dictionar

decanal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. decanal)

1. adj. referitor la decanat.
2. s. f. lucrare scrisă la facultățile tehnice, echivalând cu un examen parțial.
 

educație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. éducation, lat. educatio)

1. activitate socială cu caracter fundamental de transmitere a experienței de viață, a culturii către generații tinere, de influențare sistematică și conștientă a dezvoltării intelectuale, morale sau fizice; totalitatea acestei acțiuni.
2. (p. ext.) culturalizare, ridicare metodică a nivelului ideologic, cultural, profesional; faptul de a dezvolta facultățile morale, intelectuale și fizice ale unui om, ale unui popor etc.
3. bună creștere, bună cuviință.
4. educație fizică = dezvoltare armonioasă a fizicului prin exerciții gimnastice.
 

frenologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. phrénologie)

1. teorie neștiințifică potrivit căreia caracterul și facultățile psihice și intelectuale ale omului pot fi recunoscute după conformația craniului.
 

gimnastic, -ă I

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. gymnastique, lat. gymnasticus, /II/ gr. gymnastike)

1. referitor la gimnastică.
2. s. f. ansamblu de exerciții fizice variate care contribuie la dezvoltarea armonioasă și la întărirea corpului omenesc.
3. (fig.) ~a minții = totalitatea exercițiilor care dezvoltă facultățile intelectuale.
 

mediumnic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. médiumnique)

1. referitor la medium și la facultățile acestuia; propriu pentru medium.
 

mental, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. mental)

1. I. (anat.) relativ la bărbie; care aparține bărbiei.
2. II. care se raportează la minte; care aparține mecanismului minții; care apelează la facultățile intelectuale; mintal.