Dictionar

auster, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. austere, lat. austerus)

1. (despre oameni, atitudini) sobru, aspru, sever; cumpătat.
2. lipsit de podoabe (inutile).
 

birocratism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bureaucratisme, rus. biurokratizm)

1. interpretare și aplicare formalistă, cu complicații inutile, a legilor, a dispozițiilor, în rezolvarea problemelor administrative, organizatorice etc.; birocrație.
 

bizantinism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. byzantinisme)

1. caracter, influență bizantină (în arhitectură, ornamentație).
2. stil specific culturii și artei, modului de viață și mentalității din Imperiul Bizantin; mod de a acționa prin corupție, dezordine (politică) și intrigă.
3. predilecție pentru disputele subtile și inutile.
 

debita 1

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. débiter)

1. a furniza o anumită cantitate de fluid (lichid, gaz), de energie etc.
2. a vinde (mărfuri) cu amănuntul. (fig.) a vorbi, a spune lucruri inutile, prostii, minciuni.
3. a tăia (lemn, tablă, marmură etc.) în bucăți de anumite forme și dimensiuni, care urmează a fi folosite sau prelucrate ulterior.
 

defosă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. défausse)

1. (la jocul de cărți) acțiunea de a separa cărțile considerate inutile.
2. carte astfel considerată.
 

excreta

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. excréter)

1. a evacua prin excreție.
2. (biol.) a evacua din organism, în urma proceselor biochimice, substanțe devenite inutile sau vătămătoare.