Dictionar

oftalmologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ophtalmologie)

1. specialitate medicală care studiază fiziologia și patologia ochiului; oculistică, oftalmoiatrie.
 

neurooftalmologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (neuro- + oftalmologie)

1. studiu al tulburărilor oftalmologice datorate tulburărilor nervoase.
 

aberometru

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. aberromètre, cf. lat. aberrare „a se îndepărta” + gr. metron „măsură”)

1. (oftalmologie) instrument pentru măsurarea aberației vizuale.
 

acomodație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. accommodation)

1. acțiunea sau rezultatul acțiunii de a (se) acomoda; acomodare.
2. schimbarea prezentată de o ființă vie pentru a se adapta în afara mediului său natural.
3. (biologie) adaptarea unui organism la schimbările din mediul său de viață.
4. (psihologie) modelarea psihică inconștientă care permite unui individ adaptarea la mediul său.
5. (oftalmologie) modificarea curburii cristalinului, care permite ochiului să vadă clar obiectele aflate la diferite distanțe de el; modificări oculare adaptative care asigură claritatea imaginilor pentru diferite distanțe de vizualizare.
6. (învechit) acțiunea de instalare convenabilă a unei persoane.
7. (var.) acomodațiune.
8. (antonime) inadaptare, neadaptare.
 

amblioscop

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl. amblyoscope)

1. (med.) aparat utilizat în oftalmologie pentru diagnosticarea sau reabilitarea problemelor de ambliopie; sinoptofor.
 

biomicroscop

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. biomicroscope)

1. microscop în biomicroscopie.
2. (oftalmologie) microscop binocular utilizat pentru examinări oculare.
 

hipermetropism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. hypermétropisme)

1. (oftalmologie) defect de vedere care se datorează faptului că imaginea se formează în spatele retinei, din cauza lipsei de convergență a cristalinului, care împiedică vederea clară a obiectelor apropiate; hipermetropie.
 

oculistic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. oculistique)

1. adj. referitor la oculistică.
2. s. f. oftalmologie.